2012-05-18T23:44:49Z No Author Copyright 2012, No Author SPHPBLOG ”Am visat ca intr-o zi -spunea Martin Luther King - pe dealurile rosii ale statului Georgia, fii fostilor sclavi si fiii fostilor stapani de sclavi, vor putea sta impreuna la o masa a fratiei.
Visul lui Martin Luther King a ajuns pana acolo, incat, dupa aproape 50 de ani, un alt cetatean de culoare , le vorbeste americanilor despre indrazneala de a spera, dar de data aceasta, din pozitia de presedinte al poporului american.
Si visul american,continua...
In Romania, intr-o vreme in care populismul si demagogia ne-au adus in buza prapastiei, un presedinte responsabil, cu un premier si o echipa de guvernare decisa sa isi asume costurile politice si sociale ale reformei, le-au vorbit si le vorbesc romanilor despre necesitatea Reformei. Da! Avem si noi un vis...
Vrem ca in marele autobuz european, romanii sa nu mai fie izolati pe locurile din spate.Vrem sa putem si noi urca, in marele autobuz european pe usa din fata. Egalitatea noastra cu ceilalti cetateni europeni sta in puterile noastre. Nu va veni nimeni sa ne ofere locuri mai in fata.Va trebui sa ni le obtinem singuri,si sa platim pentru ele.
Nu e usor sa fii PDL-ist in ziua de azi. Dar trebuie sa avem puterea si forta de a explica oamenilor ca ne-am asumat scoaterea Romaniei din criza, reformarea ei, si ca aceasta va fi realizarea noastra cea mai mare.
Stiu si stim cu totii ca nu e usor sa rezisti populismului si, cu atat mai mult, unei Aliante socialisto-mediatica ce propovaduieste doar populism si demagogie.
Si resimtim din plin, acest lucru, si la nivelul judetului Hunedoara.
De 7 ani de zile, PNL si PSD si PC conduc acest judet. Neavand ce le spune hunedorenilor, despre ceea ce au realizat in acesti 7 ani, s-au apucat sa lipeasca afise denigratoare, cu Emil Boc, cu Traian Basescu,cu parlamentarii PDL sa amageasca pensionarii si sa promita cate in luna si in stele. Dar uita sa ne spuna, noua si locuitorilor acestui judet, cate locuri de munca au creat, cate investitii au adus in judet, cate drumuri au construit si care sunt proiectele realizate pe care le pun pe masa dupa doua mandate succesive la carma judetului. Si daca nu vrea cainele sa plece de la macelarie, sa il facem noi sa plece.
Mandatul meu la conducerea PDL judetul Hunedoara a avut ca scop pregatirea alegerilor la care participam acum. Dumnezeu nu a vrut insa ca lucrurile sa fie atat de simple.
In august anul trecut,unul dintre colegii nostri, deputatul Ioan Timis, a plecat dintre noi. Moartea sa neasteptata ne-a adus in postura de a intra in competitie pentru locul de deputat ramas vacant. O misiune aproape imposibila, avand in vedere ca in Colegiul 3 (Hateg, Calan, Tinutul Padurenilor) PDL avea doar doi primari dintr-un total de 23 si ca populatia comunelor administrate de primarii nostri reprezenta putin peste 2% din totalul populatiei Colegiului. Si totusi, am luptat de la egal la egal cu adversarii nostri, reusind sa obtinem un scor peste asteptari: 30%, cu doar doua procente mai putin decat castigatorul mandatului, si asta in conditiile in care ,desi nu fusese oficializata, alianta socialista PNL-PSD-PC functiona deja in judetul Hunedoara, ba mai mult, ajunsesera si la o formula prin care unii sa mimeze competitia, pentru a-i putea spijini pe ceilalti.
Lucrurile nu s-au terminat aici. La scurt timp au urmat alegeri partiale pentru comuna Baru, alegeri pe care PDL le-a castigat din primul tur impotriva unei coalitii de partide fara precedent: PNL-PSD-PC-PRM, care toate au avut un candidat unic.
Evident, cele doua campanii succesive au insemnat eforturi deosebite, resurse umane angrenate la maxim si totodata, o incetinire a procesului de constituire a noilor structuri de conducere locale, pe care si le asumase Comitetul de Organizare si Desfasurare al Alegerilor, mai pe scurt, CODA.
Am reusit sa depasim totusi cu bine aceste momente, astazi avem alegerile incheiate la nivelul tuturor celor 69 de organizatii, dar mai avem si ceva in plus: un primar de toata isprava la comuna Baru, omul locului, Daniel Raducanu,care s-a alaturat garniturii noastre de primari PDL.si ei oameni intre oameni,gospodari recunoscuti.Campania din Colegiul 3 a creat premisele unei viitoare victorii,la alegerile parlamentare din 2012..
In vara anului 2010, la nominalizarea mea ca presedinte interimar al Comitetului pt Organizarea si Desfasurarea Alegerilor, promiteam colegilor mei un Mercedes la cheie, la finalul procesului de alegeri din judet. La modul figurat , pt ca evident acest Mercedes il compun toate noile structuri alese, pornind de la un principiu de baza al noului statut: minim 15 membri pe fiecare sectie de votare. Avem astfel, 526 de organizatii PDL in judetul Hunedoara, adica atatea cate sectii de votare sunt in judet si un numar de peste 7000 de membrii PDL.
Merecedesul, e aici, in sala. E adevarat, nu mai e nou. Au avut grija sa ni-l zgarie unii,in timpul acerbei confruntari electorale de pe Colegiul 3, sa ne stropeasca altii cu noroi, in timpul si dupa campanie ,iar altii, patrunsi de bucuria castigarii alegerilor de la Baru, sa ii indoaie plafonul, dansand dansul victoriei pe capota si plafon.

Stimati colegi. Ne asteapta lupte dure, electorale. Impotriva noastra, s-au coalizat toti cei care, neavand ce spune romanilor, ce solutii de iesire din criza sa propuna, au adoptat tactica: dupa noi, potopul ! Cat de credibil poti sa fii in ochii romanilor, atata vreme cand singurul tau mesaj, la vreme de criza, este Jos Basescu, Jos Boc.Dar nu mor caii,cand vor cainii.
PDL si-a propus scoaterea Romaniei din criza, si o va face. Vom fi cei care, dupa toate denigrarile, umilintele si manipularile facute de adversari, vom putea iesi cu fruntea sus si cu un mesaj foarte clar: Noi am scos Romania din criza!
Ne asteapta doua randuri de alegeri, cele locale din vara lui 2012 si cele parlamentare din toamna acelui an. Schimbati din telecomanda, irealitatile si antenele manipulatoare si cautati realitatea in viata de zi cu zi! Avem o lupta de dus, care nu va fi usoara, si un razboi de castigat.
Si inchei cu versurile lui George Cosbuc:

Oricare-ar fi sfîrșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte,
Iar cei fricoși se plîng și mor
Nimic nu-i mai de rîs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor!
]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry110328-020006 2011-03-28T00:00:00Z 2011-03-28T00:00:00Z
Cu ani in urma,n-as fi putut crede ca ai sa pleci.Ai plecat fara ca macar sa iti iei ramas bun.In plimbarile noatre,din ULTIMA VARA,stiai si tu,stiam si eu,ca ai sa pleci.Ti-a fost greu sa mi-o spui,mi-a fost mult mai greu sa accept
Dupa ce ai plecat am regretat enorm ca nu am spus lucrurilor pe nume...mi-as fi dorit sa imi spui ce crezi tu ca pot face pentru tine,pentru Raluca,pentru Radu,pentru Tatiana.Imi aduc aminte ca intr-o seara m-ai asteptat,era o seara de vara tarzie,eram undeva prin paduri adormite si stinghere plimbandu-mi cainele,si stiam ca ma astepti.Se facuse seara,ajunsesem tarziu,si totusi ai vrut sa mergem,sa vedem orasul,de sus,asa cum ne obisnuisem in ultima vreme.Eu ,Tu si tacerea aceea apasatoare care ne unea asa cum numai o Tacere poate uni.
Daca mi-ar spune( stii tu cine): Ne vedem peste sapte ani,acesti sapte ani mi s-ar parea o vesnicie.As trai cu impresia ca am atat de mult drum in fata mea incat,chiar as putea uita ca soseaua celor sapte ani,se va sfarsi brusc,in buza unei rape...
Daca m-as uita in spate,sapte ani,mi se par o clipa.Dar clipa,a trecut,fara tine.Si as fi vrut,sa fim impreuna.In fiecare clipa.Poate ti-ai dori sa ma intrebi ce mai e pe la noi,cum o mai ducem,ce fac copiii,ce face Raluca,ce face Raducu,ce face Andreea.As putea sa iti spun cum se scria odata in scrisorile copilariei noastre...si afla despre noi,ca suntem bine sanatosi.La anul,de ziua ta,Raluca se marita.N-o sa poti veni.Dar stiu,ca de acolo unde esti,o sa ii fii alaturi,o sa te bucuri.O sa ma bucur si eu,si am sa ciocnesc in locul tau,o cupa de sampanie,cu mirii,cu nasii,cu nuntasii,ca sa le fie mirilor,casa de piatra si viata fericita.Dar o sa mai vorbim pana atunci,si poate si dupa aceea,sa iti povestesc cum a fost.
Sapte ani fara tine.Nu pot sa iti spun decat ca imi pare rau,ca ma simt singur fara tine,de multe ori.
Cu drag,fratele tau,Viorel
]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry101118-214612 2010-11-18T00:00:00Z 2010-11-18T00:00:00Z peste nesfarsita suferinta
seamana intinderi de credinta
si sporeste roua indurarii

rasadeste Doamne dragostea si crinul
in ogorul napadit de ura
si asterne peste munti de zgura
linistea iertarea si seninul.

Sunt versuri scrise de Corneliu Coposu.La 15 ani de la disparitia sa,realizam ca cel care ne-a reinvatat ce e democratia este el,Corneliu Coposu.A crezut in valorile democratiei chiar si atunci cand batele minerilor faceau legea pe stazile Bucurestiului,a crezut in democratie chiar si atunci cand Iliescu le multumea minerilor,pentru ca au stiut sa isi faca eficiente batele,a crezut in democratie chiar si atunci cand se parea ca stanga va domina vesnic esicherul politic romanesc.A murit in 11 noiembrie 1995,fara funeralii nationale,dar cu sufletele a milioane de romani alaturi de el,pe ultimul drum.
S-a nascut la Bobota, in judetul Salaj, in 20 mai 1914. A fost Presedinte al Organizatiei de Tineret PNT din Cluj, colaborator la ziarul "Romania Noua,a fost secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu.
In data de 14 iulie 1947 este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau.
A facut 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei, etc.
Dupa 1964,lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind permanent urmarit si convocat periodic la Securitate.
I se fac 27 de perchezitii intre 1964-1989, i se confisca dulapuri intregi de documente si manuscrise. In anul 1987afiliaza Partidul National Taranesc, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata.
In 22-23 decembrie 1989 anunta printr-un mesaj-manifest reintrarea in viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat - PNTCD.Devine practic liderul opozitiei.
Corneliu Coposu e un reper in politica romaneasca.Romanii l-au iubit si l-au apreciat,si in timpul vietii dar si dupa moartea sa.La moartea sa,n-a fost nevoie de salve de tunuri.Au bubuit inimile romanilor in piepturi,de emotia despartirii.La moartea sa n-a fost nevoie de emisiuni interminabile si dispute televizate.A fost destula piosenia celor care l-au apreciat si recunoscut drept un mare om politic. La moartea sa ,cunoscutul lider communist Alexandru Barladeanu ,fost presedinte al Senatului avea sa declare: In tinerete am fost adversari. Timpul a demonstrat ca ideile si idealurile sale au fost cele bune.
Atat de bune au fost ideile sale,incat comunistii l-au rasplatit cu ani grei de temnita.Cum au fost anii aceia,in beciurile temnitelor comuniste,doar Dumnezeu mai stie si sufletele martirilor acestui neam.
Cel mai cumplit a fost la Ramnicu-Sarat. Treizeci si patru de celule complet izolate. Patru-cinci sute calorii pe zi. Opt ani nu am vorbit cu nimeni.
Este marturia facuta de catre Corneliu Coposu Luciei Hossu Longin, in Memorialul Durerii.
Si mai spune Corneliu Coposu:Bataile, in puscarie, erau bataile obisnuite pentru obtinerea disciplinei, nu erau cele mai grave. Am fost batut cumplit, am fost batut cu saci de nisip, cu cearceaf ud in baie, am fost pus sa fac manej, nu mai vorbesc de suspendarile pe o ruda de fier pentru a fi batut la talpi, batai cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violente mai usoare, raportate la bataile sistematice prin care anchetatorii, asa-zisi anchetatori, voiau sa scoata anumite declaratii sau sa impuna sa iti insusesti punctele lor de vedere.

Una dintre surorile lui Coposu marturisea peste ani,ca si la moarte purta urmele catuselor.
.................................................................
Azi noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.
O, ce trist, ce înalt era Christ!
Luna-a intrat după El în celulă,
Și-L făcea mai înalt și mai trist.
Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui.
M-am pipăit, și pe mâinile mele
Am găsit urmele cuielor Lui .Sunt versurile lui Radu Gyr,un alt martir al Gulagului romanesc.

Si totusi,intr-un interviu dat dupa anul 1991,Corneliu Coposu spunea:

Suferintele au trecut. Totul este ca viitorul sa asigure pentru tara ceva bine, in rest nu mai are importanta. Fata de sacrificiile pe care le-au facut eroii, niste bieti ani de puscarie conteaza mai putin.
Cat adevar pot contine aceste cuvinte si cata suferinta ascumd in spatele lor.Coposu si-a iertat calaii,dar numai pentru ca Tara sa redevina la normalitate.Coposu nu a cerut sange in schimbul sangelui de pe peretii temnitelor comuniste,nu a cerut sa zdrangane catusele si pentru tortionarii sai,dar si-a dorit o Romanie europeana,democratica,normala.
In memoria lui,sa ne aduem aminte.Sa nu-l uitam si sa nu-i uitam pe martirii Gulagului romanesc.



Deputat Viorel Arion
Colegiul 7 Jud.Hunedoara
09.11.2010



]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry101109-050928 2010-11-09T00:00:00Z 2010-11-09T00:00:00Z Traducere (1967) , Corneliu Coposu

Dacă te poti stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântă,
Dacă-ti păstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...

Dacă astepti cu nădejde si nu te răpune-asteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...

Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri mărete renunti să-ti faci teluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...

Dacă suporti să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o sansă, avutul,
Poti să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată ...

Dacă superb prin vointă fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacă multimilor poti să vorbesti cu deprinderi egale,
Dacă, constant, îti păstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacă esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toti îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire ...

Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen si mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !



]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry101101-185111 2010-11-01T00:00:00Z 2010-11-01T00:00:00Z Diminetile toamnei,in Tara Hategului incep cu soarele lucind pe coama Retezatului ,cu cerul tramurand in apele raului BARBAT si cu un fir de ceata umeda coborand discret prin Portile de Fier ale Transilvaniei.Aici,brazii pun cerul in ghilimele,si pana si vantul,obosit,se aseaza sa isi traga rasuflarea pe un zbor de pasare.
Multe izvoare isi incep fascinanta lor calatorie,in drumul spre campie si mai apoi spre Dunare,de aici din inima muntilor Retezat,Sureanu,Tarcu. Retezatul este lacasul zeilor,locul undeZamolxe,zeul urs,zeul suprem al getodacilor isi potolea setea cu o cupa din apele Bucurei.
Campenii,nu stiu cata splendoare poate fi in inima muntilor ,cate legende curg pe paraiele Retzatului,cata istorie sta ascunsa intre zidurile Ulpiei Traiana…. sau poate au auzit vreodata..
Multi istorici spun ca si neamul Corvinilor isi are originile in Tara Hategului.
Legenda spune ca un voievod,pe numele lui BARBAT,fratele lui Litovoi,ar fi domnit aici,peste cnezatele Hategului,pe locurile unde odinioara dacii se pregateau sa isi apere tinuturile,cu pretul vietii.Singurele scene cu romani raniti si cazuti la pamant,de pe Columna lui Traian,reprezinta luptele de la portile Tarii Hategului.Batalia de la Tapae,a fost si un sfarsit dar si un inceput pentru ceea ce avea sa devina un adevarat leagan al civilizatiei daco-romane de mai tarziu.
Tara Hategului e predestinata unei victorii.Victoria traditiei,a oamenilor locului ,in confruntarea cu destinul.Intre Clopotiva si Salas,eternitatea dainuie de la pietrele sacre ale Daciei pana la facinanta rectitorire a lui Arsenie Boca.
M -as tot sui si m-as tot pierde,Lume fardata cu monezi,Pentru un fulg m-as vinde-n piata,La traficantii de zapezi Dar astea nu-s ninsori iubito,Sunt lebede murind incet.Bat clopote la Clopotiva,Trase in taina de-un poet(Ioan Evu,Hunedoara) ]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry101031-114247 2010-10-31T00:00:00Z 2010-10-31T00:00:00Z

Abandonul scolar a devenit un fenomen ingrijorator in judetul Hunedoara.Cu peste 300 de cazuri de abandon scolar inregistrate in anul 2009,Hunedoara e in topul judetelor unde se inregistreaza un astfel de fenomen.
Municipiul Hunedoara,colegiul pe care il reprezint,are si el astfel de probleme,inregistrate in special la familiile nevoiase,lipsite de posibilitati materiale.Saracia e un fenomen care amplifica,din pacate fenomenul abandonului scolar.
In aceste conditii,devine tot mai evident faptul ca autoritatile locale trebuie sa se implice si sa aplice programe de prevenire a abandonului scolar.
La inceputul mandatului ,consilierii hunedoreni au intrat printr-o hotarare a Consiliului Local Hunedoara in consiliile de administratie ale scolilor din municipiu.In timp ce consilierii mai au cat de cat o implicare in actul de invatamant,edilul orasului nu a mai calcat pragul vreunei scoli,de luni de zile.
Evident ca un program de prevenire a abandonului scolar,nu se poate face fara implicarea consilerilor locali,si a Primariei,care ar trebui sa identifice elevii aflați în abandon sau risc de abandon școlar în vederea menținerii acestora în sistemul învățămîntului guvernamental de zi.
Tot ei sunt cei care ar trebui sa contribuie la implicarea sistemului familial în reabilitarea școlară și socială a elevilor cu risc de abandon școlar.
În măsura în care aceste lucruri vor fi împlinite, abandonul școlar nu va mai reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui preogram de prevenție bine organizat.
Din pacate,prevenirea abandonului scolar nu reprezinta o prioritate pentru Primaria Hunedoara.O simpla lectura a structurii ordinii de zi a ultimelor sedinte de consiliu ,la Hunedoara,ne arata ca cel care initiaza cele mai multe din proiectele de hotarare,primarul Ovidiu Hada ,este mai degraba preocupat de concesionari de terenuri,de rectificari bugetare sau de satisfacerea proprie clientele ,decat de a concepe o strategie de imbunatatire a invatamantului in municipiul Hunedoara.
Apropiata descentralizare preconizata a se implementa in invatamantul romanesc va pune probleme deosebite in Hunedoara,pentru simplul motiv ca primarul nu este interesat de bunul mers al invatamantului.Dar cum sa il intereseze pe primar bunul mers al invatamantului cand prima lui grija,imediat ce a ajuns primar a fost sa ii ceara demisia unui director,pentru simplul motiv ca il banuieste de faptul ca in campania din 2008,i-a facut publica media cu care a absolvit liceul,si a putut afla toata lumea ca abia abia a reusit sa ia un amarat de 5.
Inre timp,nota obtinuta de primar,la bacalaureat s-a transformat in procent. Doar vreo 5% dintre hunedoreni l-ar mai credita cu un vot,daca duminica viitoare,ar avea loc alegeri la Hunedoara .Ma intreb in astfel de conditii,ce credibiltae mai poate avea o astfel de persoana?Cum vor mai putea hunedorenii sa isi trimita linistiti copii la scoala stiind ca cel care urmeaza sa preia fraiele invatamantului,uraste aceste institutii,si le declara razboi dascalilor.E prea mult,sa-i cerem unui astfel de personaj,sa conceapa o strategie impotriva abandonului scolar,cand cuvantul abandon este cuvantul care il caracterizeza cel mai bine:i-a abandonat pe hunedoreni,a abndonat orasul in care locuiesc hunedorenii si acum ii abandoneaza si pe copiii hunedorenilor.
Un motiv in plus,sa ii reamintesc domnului primar,ca cea mai buna solutie,in cazul domnie sale este DEMISA.
Deputat Viorel Arion
26.10.2010
Colegiul uninominal nr 7
Jud. Hunedoara




]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry101026-162001 2010-10-26T00:00:00Z 2010-10-26T00:00:00Z

(În mod normal, ar fi trebuit să folosesc apelativul domnului primar dar mi-e greu să numesc asa o persoană care, prin tot ceea ce face, este foarte departe de a merita asa onoare!)

Hunedoara, orasul în care nu se mai întâmplă nimic

La alegerile din 2008, Hunedoara s-a procopsit cu un primar flotant, aflat într-o scurtă trecere prin viata politică hunedoreană. Din păcate, efemera încununare a domnului Ovidiu Hada cu titlul de primar al Hunedoarei a lăsat acest oras într-o jalnică amortire.
De aproape trei ani, în municipiul Hunedoara nu se mai întâmplă nimic. Adică, nu! Gresesc! Se întâmplă, totusi, ceva: haitele de câini au devenit adevăratii stăpâni ai orasului, Hunedoara geme sub gunoaie, cartierele rămân rând pe rând în beznă (ca în perioada de tristă amintire de dinainte de anii `89 ) străzile sunt adevărate capcane în care masinile sunt distruse încă de la primul drum. Si dacă, de teama de a nu-ti distruge masina, alegi să mergi pe jos, risti să te prăbusesti în primul canal rămas de luni bune fără capac.
Aceasta este, din păcate, Hunedoara de azi. Un oras trist, precum erau, odinioară, orasele Europei după război. Un oras care arată ca după un recent bombardament. Un oras în care se pare că nici măcar speranta nu mai există.
Si asta dintr-un singur motiv: Hunedoara nu are primar!
Dar cum ar putea să aibă când, în fiecare an, de Crăciun, edilul-sef pleacă o lună să-si revadă familia în Statele Unite al Americii. În fiecare an, de Pasti, edilul-sef pleacă din nou, o lună întreagă, în Statele Unite ale Americii să îsi revadă familia. În fiecare an, edilul-sef pleacă în concediu, într-o destinatie exotică, pentru că, nu-i asa?, are si el dreptul la odihnă! Punând laolaltă cele trei luni destinate petrecerii timpului cu familia in Statele si in concediu, cu cele vreo două-trei săptămâni în care, ca orice muritor de rând, edilul nostru îsi pregăteste deplasările - lăsând baltă treburile orasului cu gândul la avioane, transferuri si aeroporturi -, cu încă vreo două-trei săptămâni care îi sunt necesare să reintre în problemele urbei, constatăm că din douăsprezece luni câte are un an, primarului Hada îi mai rămân vreo sapte luni de făcut treabă. Dar primarul Hada e si el bugetar ca toti bugetarii si, nu-i asa, are si el dreptul la o sâmbătă si o duminică liberă în fiecare săptămână. La care trebuie musai să adăugăm si ziua de luni care, de regulă, e destinată aparitiilor la televiziune, ca să vadă tot poporul că prestatia sa poate fi lamentabilă si în direct, pe un post de televiziune, nu numai în administrarea orasului!
Si uite asa, dintr-un an, edilului nostru i-au mai rămas la dispozitie doar vreo sase luni, în care să poată să-si facă treaba de primar.
Care treabă? Asta e întrebarea. Pentru că, până acum, nu a reusit să facă mai nimic.
Am avut ocazia să primesc o vizită a unor colegi europeni, la Hunedoara. Le-am citit pe chipuri imensa mirare atunci când au văzut în ce hal arată municipiul Hunedoara. Străzi sparte, haite de câini fără stăpân, gunoaie, statii de autobuz devastate, blocuri vopsite în toate culorile, în care unele apartamente sunt îmbrăcate în polistiren, altele cu tencuiala atârnând inestetic, parcuri neîngrijite, în care buruienile cresc laolaltă cu gardurile vii, toate lăsate la voia întâmplării.
Mărturisesc că am trăit un moment de jenă, stiind că nu pot să le dau o explicatie convingătoare: de ce arată orasul meu atât de jalnic.
La alegerile din 2008, domnul Hada promitea în toate ziarele, pe toate televiziunile, pe toti stâlpii din oras: locuri de muncă foarte bine plătite, investitori străini, străzi si drumuri reparate. Unde sunt toate acestea?
Unde e orasul de Formula Unu pe care ni-l promitea in 2008?
Domnule Hada. Apelativul primar este prea mult pentru dumneavoastră. Dumneavoastră nu sunteti primar, ci doar un om depăsit de importanta functiei pe care o detineti. Cred că trei ani au fost suficienti, si pentru dumneavoastră, si pentru noi. Ne-am dat seama că această demnitate nu e pentru dumneavoastră.
Vă cer, domnule Ovidiu Hada, dacă mai aveti un minimum de decentă, să demisionati din această functie si să lăsati hunedorenii să îsi conducă destinele cu oameni care iubesc acest oras, care îi respectă pe cetătenii săi. Dumneavoastră v-ati dovedit, cu vârf si îndesat, incompetenta, incapacitatea de a gestiona destinele Hunedoarei.
Hunedorenii merită cu mult mai mult decât să trăiască zi de zi cu jena de a trai în propriul lor oras care a devenit o ruină.
De la tribuna Parlamentului, v-am mai adresat două interpelări, ambele având aceeasi temă: starea jalnică în care se află municipiul Hunedoara. Din păcate, le-ati tratat cu aceeasi indiferentă cu care i-ati tratat pe toti hunedorenii în ultimii trei ani.

Hunedoara,19 octombrie 2010 Deputat de Hunedoara,
Viorel Arion

]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry101020-183845 2010-10-20T00:00:00Z 2010-10-20T00:00:00Z

La alegerile din 1932, Roosevelt a candidat împotriva republicanului Hoover pentru președinția S.U.A., campania sa electorală având ca temă Omul uitat la baza piramidei sociale. În discursurile sale se angaja să găsească o cale de ieșire din criza economică care atinsese apogeul. Măsurile preconizate au fost cuprinse într-un program coerent, intitulat New Deal, care propunea creșterea rolului statului în economie, dar și o dezvoltare a democrației americane prin participarea la viața publică a cetățenilor de condiție modestă. Programul său economic și social i-au adus victoria categorică în 1932 și realegerea sa ca șef al executivului american în 1936 și 1940. Programul a vizat trei domenii economice, și anume: sistemul bancar, sectorul industrial și agricultura. Într-o primă etapâ (1933-1934) s-a urmărit redresarea economiei; în a doua (1935-1938), s-a urmărit realizarea unor reforme sociale centrate pe sistemul de asigurari pentru boală, șomaj, bătrânețe.
Putem compara acțiunile intervenționiste ale lui Roosvelt cu cele ale lui Obama? Să le analizăm pe rând pe fiecare.
La numirea sa în funcția de Președinte al SUA, Roosevelt a declarat:Îmi iau angajament față de dumneavoastră, față de mine însumi, pentru o nouă învoială pentru poporul American.
Politica New Deal cuprindea acțiuni federale cu un scop fără precedent de a stimula recuperarea industrială, de a ajuta victimele acestui declin industrial, de a garanta standardele minime de trai și de a preveni viitoarele crize economice.
În primii doi ani, această politică a fost preocupată în special cu construirea de adăposturi și de cantine pentru milioanele de șomeri. Însă, cu trecerea timpului, ea s-a focalizat pe recuperare. Cu scopul de a îndeplini această sarcină au fost create numeroase agenții. Legea redresării industriei a fost tactica principală a ploiticii New Deal lansată de Roosevelt. A fost creată în decembrie 1933 pe baza principiilor Actului Național de Recuperare Industrială. Legea redresării industriei a permis schițarea codurilor competiției drepte cu acordul președintelui, stabilind prețuri constante, salarii și condiții de muncă stabile. Afacerile care satisfăceau codurile au fost scutite de legile antitrust, iar muncitorilor li s-a dat dreptul de a organiza uniuni și colectivități de afaceriști. După aceea Guvernul a lansat programe care includeau recuperarea permanentă și o reformă a abuzurilor curente. Recuperarea Administrativă a dat președintelui puterea de a regla comerțul dintre state. Această putere a fost acordată Congresului. Aceasta a adus America mai aproape de socialism prin acordarea de drepturi neconstituționale președintelui. În mai 1935 Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat în unanimitate că Legea pentru recuperarea administativă este neconstituțională.
O altă măsură prevazută de politica New Deal intitulată Recuperarea Industrială Națională, emisă în iunie 1933, avea scopul de a stimula revenirea industrială a SUA prin pomparea fondurilor federale în proiecte privind construcțiile la scară largă. Au fost cheltuite 6 miliarde pentru a permite anteprenorilor consrtucțiilor să angajeze aproximativ 650.000 de muncitori care, în alte condiții, ar fi rămas fără slujbă. Au fost construite atât școli și biblioteci, cât și șosele și autostrăzi.
În ianuarie 1935 , F. D. Roosevelt a prezentat Congresului cel de-al doilea program. Acest al doilea New Deal cuprindea un program de reforme sociale care vizau asigurări sociale pentru șomaj, boală, bătrânețe, folosirea resurselor naționale pentru asigurarea mijloacelor de existență, construirea unor locuințe sociale. Un nou program de lucrări publice urma să asigure câteva milioane de noi locuri de munca.
Având alocate 13 miliarde de dolari, prin acest program au fost construite aeroporturi, centrale electrice, spitale etc. Erau vizate alte măsuri de redresare a agriculturii de crestere a productiei industriale.
Actul standardelor muncii cinstite (1938) a stabilit salariul minim și numărul maxim de ore lucrate.
În aprilie 2005, Obama a luat apărarea politicilor sociale New Deal ale lui Franklin D. Roosevelt și s-a opus propunerilor republicane de înfiintare de conturi private pentru protectia socială.
Președintele Barack Obama promulgă legea ARRA (American Recovery and Reinvestment Act ) la 17 februarie 2009 la Denver, Colorado.
În martie, Secretarul Trezoreriei din cabinetul Obama, Timothy Geithner, a acționat pentru ameliorarea crizei financiare, introducând Programul de Investitii Publice-Private ce contine stipulări pentru achizitionarea a până la două mii de miliarde de dolari de proprietăți imobiliare depreciate despre care considera că îngreunează piata, înghetând piata creditelor si întârziind revenirea economiei.
Obama a intervenit în industria auto în martie, reînnoind împrumuturile pentru General Motors si Chrysler Corporation pentru a continua operațiunile în timp ce se reorganizează. În următoarele luni Casa Albă a stabilit termeni pentru falimentul firmelor, inclusiv vânzarea Crysler firmei italiene Fiat si organizarea General Motors ceea ce a dat guvernului american temporar 60% din actiunile companiei, guvernul canadian preluând si el 12%.
Valoarea totală a măsurilor anticirza americană, este de 825 miliarde dolari, din care o treime reprezintă reduceri de taxe iar două treimi cheltuieli guvernamentale. Programul se întinde pe o perioadă de doi ani.
Fiecare american ce câștigă mai puțin de 200.000 dolari pe an va primi o reducere de taxe în valoare de $500 iar familiile beneficiază de reduceri în valoare de 1000 de dolari. Aceste reduceri de taxe vor impulsiona consumul, care generează două treimi din PIB.
119 miliarde de dolari vor merge către cele 50 de state componente ale SUA, în special pentru a acoperi cheltuielile legate de sistemul de sănătate si cele administrative (statele componente ale SUA nu pot avea deficit).
Pentru Educație sunt alocați 117 miliarde dolari. Se vor aloca 106 miliarde de dolari celor mai loviți de criză (șomeri, securitate socială).
În infrastructură se vor investi 90 miliarde, în sectorul energetic 54 miliarde iar în cercetare 16 miliarde .
Obama speră ca acest program va duce la crearea a peste 3 milioane de locuri de munca în următorii doi ani.
Putem lesne observa că sumele alocate de Obama , sunt cu mult mai mari decât cele alocate de Roosvelt. Rămâne de văzut în ce măsură efectele măsurilor anticriză ale lui Obama vor fi mai vizibile și mai spectaculoase decât cele ale lui Roosvelt.
]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry100907-092826 2010-09-07T00:00:00Z 2010-09-07T00:00:00Z Este stiuta pozitia lui Keynes, fost economist britanic ale cărui idei radicale au avut un impact major atât asupra teoriei politice si economice moderne, cât si asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Keynes este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale interventioniste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale si monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice si boom-urilor economice.
Astăzi, existența sub o formă sau alta a statului asistențial este contestată în mod radical doar de către libertarieni, care-l consideră o încălcare a drepturilor celor forțați să plătească impozitele din care se alimentează fondurile necesare politicilor asistențiale.

Programul New Deal, ansamblul de măsuri inițiate de președintele American Roosevelt spre a scoate America din starea de criză,este cel mai bun exemplu de politica asociata liberalismului social.Au avut acele masuri rezultatele scontate?Au respectat ele viziunea lui Keynes?Exista vreo asemanare intre programul presedintelui American de acum 80 de ani si programul initiat recent de presedintele Obama?
Sa recapitulam putin istoria zbuciumata a ultimului secol.

Perioada anilor 1920-1928 a fost pentru americani o perioada a consumului,de multe ori exagerat.In consecinta,si productia a depasit cu mult asteptarile.In industria auto,productia s-a triplat in decurs de apropae un deceniu. Americanii cumparau orice, de la masini, aparate de radio si aspiratoare, la bilete de cinema si excursii in Europa, deci nu este de mirare ca actiunile companiilor de orice fel au crescut la bursa intr-un mod complet necontrolat.
Anii 1920 au fost prosperi, dar nu o perioadă de dezvoltare excepțională. Prețurile rămăseseră relativ constante tot deceniul și chiar au existat curbe moderate de recesiune atât în 1924, cât și în 1927. Singurul sector în care excesul era vizibil a fost bursa de valori. Prețurile acțiunilor crescuseră de mai bine de patru ori de la cota cea mai joasă din 1921, la valoarea de vârf din 1929. În 1928 și 1929, Sistemul Federal de Rezerve sau Rezerva Federală a SUA (Federal Reserve) a crescut ratele dobânzilor, în speranța că va încetini creșterea alertă a prețurilor pe acțiuni. Aceste rate mai mari ale dobânzilor au dus la stagnarea cheltuielilor de care depindea fluctuația dobânzilor în domenii precum construcțiile și achiziționarea de automobile, care la rându le au inhibat producția. Unii savanți consideră că avântul în construcțiile imobiliare de la mijlocul anilor 1920 a provocat un exces în oferta de locuințe și o notabilă cădere în domeniul construcțiilor în 1928 și 1929.
Către toamna lui 1929, prețurile acțiunilor în SUA au atins cote care nu puteau fi justificate printr o anticipare rezonabilă a câștigurilor viitoare. Drept rezultat, când mai multe evenimente minore au dus la declinul treptat al prețurilor, în octombrie 1929, investitorii și au pierdut încrederea, iar balonul de săpun al bursei de valori s a spart. Panica vânzărilor s a declanșat în Joia Neagră, 24 octombrie 1929. Multe acțiuni fusesera cumpărate cu acoperire – adică, folosind împrumuturi garantate doar cu o mică fracțiune din valoarea acțiunilor. În consecință, scăderea i a forțat pe unii investitori să și lichideze pachetele de acțiuni, accentuând astfel căderea prețurilor. Între valoarea lor de vârf în septembrie și valoarea minimală în noiembrie, prețurile acțiunilor în SUA (măsurate prin indicatorul Cowles) au scăzut cu 33%. Deoarece declinul a fost atât de dramatic, acest eveniment a rămas cunoscut ca Marele Crah din 1929.

Optimismul in ceea ce priveste evolutia economiei,in anii 1920-1929 era atat de mare incat, la alegerea sa in 1928, presedintele Hoover a declarat ca America se afla astazi mai aproape de triumful bogatiei asupra saraciei decat a fost in toata istoria sa.”

Nu cumva declaratia superoptimista a presedintelui seamana foarte bine cu declaratiile unor oameni politici de pe la noi?

Aflat in 2004, intr-o vizita in Gorj, fostul premier Adrian Nastase anunta cum duduie economia Romaniei. Termenul pare sa-l fi inspirat si pe succesorul sau, Calin Popescu-Tariceanu, care a declarat ieri: ?Economia romaneasca - stiti cum se spune pe romaneste - duduie. (Evenimentul zilei,Luni, 30 Mai 2005).

" Desi suntem intr-o perioada de campanie electorala, economia duduie", spunea in 2004 premierul de la acea vreme, Adrian Nastase. Si cifrele pareau de partea lui: crestere economica-record de peste 9%, investitii straine mai mari cu peste 7% fata de anul precedent, dinamica exporturilor pentru prima data superioara celei a importurilor in luna aprilie 2004. Patru ani mai tarziu, a sosit momentul de glorie al ministrului finantelor, Varujan Vosganian, care a anuntat, nici mai mult, nici mai putin, ca in 2020 Romania va deveni un hit care va intra in Top 10 UE. (Financiarul,august 2008)
Ce s-a intamplat intre timp?Romania a intrat in criza ,in ciuda optimismului exagerat afisat de guvernantii de la acea vreme si in ciuda avertismentelor venite,din timp,din partea unor cunoscuti analisti economici.
Kenneth Orchard, senior economist in cadrul agentiei de rating Moody's, a declarat in 2008 ca dincolo de cauzele interne, cresterea economica mai lenta in statele care sunt parteneri comerciali ai Romaniei si turbulentele din pietele financiare internationale vor impiedica PIB-ul romanesc sa avanseze in 2009 intr-un ritm la fel de alert ca in prezent.

Conjuctura foarte favorabila a ultimilor zece ani, care a dus la o crestere economica exceptionala in tarile Europei de Est, nu va mai dura multa vreme, se arata intr-o analiza The Economist,la inceputul anului 2008. Inventariind slabiciunile tarilor din Europa de Est, publicatia considera ca inflatia in crestere, costurile salariale tot mai mari, lipsa fortei de munca, infrastructura slab dezvoltata vor afecta cresterea economica in regiune. Un avertisment dur este adresat Romaniei si Bulgariei, despre care The Economist spune ca sunt "principalele candidate la o aterizare fortata a economiei".
Sa comparam situatia Romaniei cu situatia SUA din anii 1920-1929.Acelasi optimism inselator,aceeasi lipsa de reactie la avertismentele economistilor,aceeasi inclinatie spre consum exagerat.Parca mai ieri,reporterii tv din Romania relatau cu insufletire despre cozile din supermarketuri,despre imbulzeala de la case,despre magazine care pentru a satisface cereea cumparatorilor,tot mai multi,prelungeau programul si in timpul noptii.
In America anilor 20,activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii
Criză economică la nivel mondial a început în 1929 și a durat până în 1939. A fost cea mai îndelungată și severă depresiune economică prin care a trecut societatea occidentală industrializată, care a provocat schimbări fundamentale în structura instituțiilor economice, în politicile macroeconomice și în teoria economică.
Deși s a declanșat în SUA, Marea Depresiune a produs un declin drastic al productivității, o rată deosebit de gravă a șomajului și o deflație acută în aproape toate țările lumii. Efectele sale sociale și culturale nu au fost mai puțin copleșitoare, mai ales în SUA, unde Marea Depresiune a reprezentat cea mai mare calamitate cu care s au confruntat americanii de la Războiul Civil încoace
Durata și profunzimea Marii Depresiuni au variat substanțial de la țară la țară. A fost deosebit de lungă și de gravă în Statele Unite și Europa, mai blândă în Japonia și în mare parte a Americii Latine. Poate că, previzibil, cea mai dură depresiune prin care economia mondială a trecut vreodată a fost declanșată de o mulțime de cauze.
Între apogeul și finele crizei, producția industrială din SUA a scăzut cu 47%, iar produsul intern brut (PIB) real a scăzut cu 30%. Indexul prețurilor vânzărilor en gros s a redus cu 33% (asemenea s în nivelul prețurilor sunt cunoscute drept deflație). Cu toate că există unele îndoieli în privința acurateței statisticilor, cu toții sunt de acord că rata șomajului a depășit 20% în momentul culminant.
Depresiunea a lovit efectiv fiecare țară din lume. Totuși, intervalul de timp și magnitudinea crizei au variat substanțial de la țară la țară. Marea Britanie s a confruntat cu creșterea economică lentă și cu recesiunea în aproape toată cea de a doua jumătate a anilor 1920 și nu a căzut într o depresiune severă decât spre începutul lui 1930, iar declinul în producția industrială a fost cca o treime din contracția producției înregistrate în Statele Unite. Franța a resimțit o scurtă cădere economică la începutul anilor 1930. Revirimentul francez din 1932 și 1933 a fost însă de scurtă durată. Atât producția industrială franceză cât și prețurile au scăzut dramatic între 1933 și 1936. Economia Germaniei a intrat în criză la începutul anului 1928, apoi s a stabilizat doar pentru a reintra în regres în al treilea trimestru al lui 1929. Declinul producției industriale germane a fost sensibil egal cu cel din Statele Unite. Câteva de țări din America Latină au trecut prin depresiune la finele lui 1928 și începutul lui 1929, cu puțin înainte de declinul producției în SUA. În vreme ce unele țări mai puțin dezvoltate au avut de a face cu depresiuni grave, altele, precum Argentina și Brazilia, au resimțit crize mai moderate. Și Japonia a cunoscut o criză moderată, care a început relativ târziu și s a încheiat relativ devreme. .(Enciclopedia Britanica,Vol X)
Cauzele Crizei sînt atît de complexe încît nu există un consens în a le stabili clar rădăcinile. Există însă o serie de teorii, dintre care trei sînt semnificative: cea a lui Keynes, viziunea monetaristă și explicația legată de mijloacele de finanțare.
În viziunea lui Keynes , a apărut o inexplicabilă restrîngere a cheltuielilor, atît în investiții, cît și în privința consumului personal. Aceasta ar fi dus la colapsul activităților economice. Este însă dificil de demonstrat că situația apărută a fost mai degrabă o cauză decît o urmare a unor probleme economice mai profunde. Oricît de important ar fi fost declinul valoric al acțiunilor, nu pare să fie suficient pentru a genera o asemenea cădere economică precum cea din 1929-1933, chiar ținînd cont de șocul psihologic produs de prăbușirea pieței bursiere. Adevărata cauză ar putea fi slăbirea economiei, care s-a propagat pînă la nivelul prețurilor acțiunilor, iar nu invers.
Viziunea monetaristă atribuie cauzele Crizei unui management deficitar în politica monetară. Considerînd că resursele monetare de finanțare a afacerilor sînt un factor determinant al dezvoltării economice, scăderea acestora în timpul Crizei a dus la o diminuare a venitului nominal și o urcare vertiginoasă a șomajului. Prin urmare, dacă acel Consiliul de administrare a rezervelor federale ar fi dus o politică mai agresivă și mai expansivă pentru a păstra rezervele financiare destinate afacerilor, căderea economică ar fi fost vizibil redusă.
Există și posibilitatea ca o sumă de factori nonmonetari să fi determinat apariția Crizei. Asta înseamnă că o creștere a masei monetare nu ar fi rezolvat problema. Mai mult, explicația monetaristă nu evidențiază clar canalele prin care schimbările în masa monetară destinată afacerilor influențează activitatea economică.
Dobînzile nu au crescut decît în a doua jumătate a anului 1931, cînd declinul economic exista deja demult. În plus, explicația monetaristă poate fi supusă acelorași critici ca și cea keynesiană. Nu este clar dacă reducerea masei monetare disponibile afacerilor a fost o cauză a crizei sau o consecință a acesteia.
Astfel că s-a ajuns la o atreia teorie, care se concentrează asupra unei explicații legate de finanțe, de panica bancară și de consecințele care au urmat falimentului general al băncilor. Nu neapărat pentru că s-au pierdut mulți bani și investiții, ci mai degrabă pentru că, băncile, avînd probleme cu lichiditățile, au cerut împrumuturi și, într-un număr semnificativ de cazuri, creditorii nu au putut să înlocuiască într-un timp util fondurile. În aceste circumstanțe, asemenea creditori, în alte condiții probabil foarte credibili au trebuit să reducă din activități pentru a se adapta noilor cerințe financiare diminuate.
]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry100906-101946 2010-09-06T00:00:00Z 2010-09-06T00:00:00Z Produs al iluminismului, termenul ideologie a fost inventat în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, de către filosoful Antoine Destutt de Tracy, din cuvintele grecești eidos și logos, fiindu-i conferit sensul de știință a ideilor, care se ocupă de investigarea originii naturale a ideilor, de cunoașterea cauzelor generării acestora din senzații.
Ideologia poate fi definită ca ansamblu de idei, opțiuni valorice, aspirații, idealuri, ce exprimă trebuințele și interesele anumitor grupuri, oferind o anumită interpretare a realității sociale și orientând acțiunea înspre anumite scopuri, în funcție de un anumit model al dezvoltării viitoare.
Ideologia politică, se referă, în principal, la idei, credințe, atitudini despre regimul politic și instituțiile politice, precum și despre rolul oamenilor în raport cu acestea .
Doctrina politică.
Cuvântul derivă din latinescul doctrina, care înseamnă învățătură, Când se face trimitere la doctrina juridică se au în vedere analizele, interpretările, opiniile cu privire la fenomenele juridice (cu alte cuvinte, demersul teoretic) care influențează jurisprudența (soluțiile date de instanțele judecătorești așadar, nivelul empiric, practic). Cei ce utilizează formula doctrină economică subliniază, de regulă, că, spre deosebire de teorie (dar presupunând teoria), aceasta face aprecieri și indică ce trebuie sau nu trebuie făcut, cu alte cuvinte, are nu doar o funcție cognitivă, ci și una normativă, respectiv prescriptivă.

Din perspectivă politică pot fi relevate nu numai sensuri, dar și evaluări foarte diferite. Uneori se consideră că doctrina politică este similară ideologiei politice, alteori se subliniază diferențele.
In mod frecvent, termenul de doctrină politică este utilizat pentru a defini ideologia așa cum se reflectă ea în programele partidelor
politice, context în care sensul esențial este acela de ansamblu de idei, opțiuni valorice, aspirații, idealuri, articulate pe baza unor principii unificatoare, implicând și căile, măsurile prin care acestea pot fi transpuse în realitate.



PRINCIPALELE DOCTRINE POLITICE

LIBERALISMUL

Este cea mai veche dintre ideologiile (doctrinele) politice, având o istorie foarte complexă. Trebuie făcută distincția între sensurile politice și cele nonpolitice, respectiv sensul foarte larg al cuvântului, care vizează o atitudine deschisă și cultivarea libertății.
Liberalismul politic a parcurs mai multe etape.

Liberalismul clasic - începând cu secolul al XVI-lea.
Liberalismul social(Neoliberalismul) aparut în primele decenii ale secolului XX,este o expresie a căutării soluțiilor la problemele generate de marea criză din anii 1929 si 1933

Liberalismul neoclasic (nostalgic si conservator) cu antecedente în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, a câștigat teren în a doua jumătate a anilor 1970
Valorile (principiile) de bază ale liberalismului:

Libertatea valoare fundamentală, dar definită în două moduri diferite:
liberalismul clasic și cel neoclasic au exprimat o viziune predominant negativă, în sensul că individul este liber atunci când nu este constrâns (resping intervenția statului);
liberalismul social a exprimat o viziune pozitivă, identificând
libertatea cu anumite tipuri de acțiuni favorabile binelui general (acceptă intervenția statului);

Egalitatea (ca egalitate în fața legii, ca egalitate deșanse);

Individualismul, în sensul susținerii primatului individului față de colectivitate.

Gândirea liberală a fost asociată cu numeroase partide politice, începând cu primele decenii ale secolului al XIX-lea. De-a lungul acelui secol, precum și în primele decenii ale secolului XX partidele liberale au avut deseori un puternic suport popular, formând guverne majoritare.

Libertarienii sunt sustinători ferventi ai proprietătii private, &i în acela&i timp sustinători ai libertătilor civile. Libertarienii se opun cenzurii si oricăror alte restrângeri ale libertătii de exprimare, ori legilor ce restrâng activităti personale sau consensuale; în practică, libertarienii favorizează legalizarea prostitutiei, drogurilor si jocurilor de noroc. Libertarienii nu acceptă nici legi care introduc obligatii "pozitive", cum ar fi practicile religioase, sau obligativitatea serviciului militar. De exemplu, desi majoritatea libertarienilor ar fi de acord că purtarea centurii de sigurantă este un lucru bun, acestia ar respinge o lege care să oblige la purtarea centurii de sigurantă.
În materie de economie, libertarienii doresc interventii cât mai reduse din partea statului; un exemplu ar fi eliminarea finantării asigurărilor sociale prin impozite. Unii libertarieni, asemeni anarho-capitalistilor, se opun oricăror forme de impozitare; majoritatea lor însă acceptă taxe minimale pentru finantarea institutiilor publice precum politia, armata si justitia, institutii care să vegheze la protejarea libertătilor civile.
Filozofic, libertarianismul îsi are originea în liberalismul clasic al secolului al XIX-lea.
Ideile libertariene au fost revigorate de către gânditori americani în cea de-a doua jumătate a secolului XX, precum Ludwig von Mises, Friedrich Hayek, Ayn Rand,Milton Friedman, Murray Rothbard, David Friedman sau Robert Nozick.
Criticii libertarianismului consideră că ideile libertariene de libertate personală si libertate economică sunt contradictorii si imposibil de sustinut. Criticii din partea stângii argumentează că capitalismul de tip laissez-faire conduce la inegalitate socială, sărăcie, &i la imunitatea celor bogati în fata legii. Dreapta se concentrează asupra chestiunilor de traditie si moralitate, argumentând că libertatea prea largă încurajează comportamentele indecente &i imorale, si subminează religia. Contra-argumentele libertariene se axează pe presupunerea că, într-o economie perfect liberă, chiar si cei mai săraci ar avea un nivel de trai mult mai ridicat decât în societătile neo-liberale sau socialiste. În plus, ei sustin că libertatea economică deplină nu împiedică existenta societătilor filantropice care să se preocupe de soarta celor defavorizati; astfel, donatiile personale si activitătile filantropice ar fi o modalitate mult mai corectă de întrajutorare decât asigurările sociale obligatorii.


CONSERVATORISMUL

Asemenea liberalismului, și conservatorismul desemnează, pe de o parte, într-un sens larg, o atitudine general-umană – în acest caz, orientată spre păstrarea, conservarea unei stări de fapt, a ideilor și instituțiilor existente – iar, pe de altă parte, o ideologie și practică politică.
Valorile fundamentale ale conservatorismului:

Criticând atât individualismul cât și colectivismul, a susținut solidaritatea ce decurge din faptul că individul este rezultatul dezvoltării în cadrul comunității (familie, biserică, națiune);

Inegalitatea are rădăcini naturale și politice;

Libertatea apare ca un drept legal, în cadrul parametrilor tradiției și ai legii.

SOCIALISMUL SI SOCIAL-DEMOCRATIA

Socialismul și social-democrația; comunismul și eurocomunismul


Socialismul este, asemenea liberalismului și conservatorismului, un produs al etapei ce a urmat Revoluției franceze.
Deși au existat și există deosebiri importante între diferite variante ale gândirii socialiste (social-democrate), pot fi relevate anumite caracteristici comune:
Accentul asupra comunității(colectivității)
Egalitatea considerată valoare fundamentală, dar însa corelație cu libertatea și solidaritatea;
Rolul important conferit statului
Comunismul s-a aflat în relații complexe cu socialismul (social-democrația): uneori s-au întâlnit în cadrul acelorași orientări ideologice, alteori s-au confruntat de pe poziții adverse. Având antecedente încă în antichitate, comunismul a dobândit noi expresii în gândirea modernă, cu deosebire în opera lui Marx, care l-a identificat cu noul model de societate bazat pe abolirea proprietății private și stabilirea unui nou tip de relații interumane.

După al doilea război mondial, la sfârșitul anilor 1970, în vestul Europei, s-a afirmat așa-numitul eurocomunism, care susținea schimbarea socială nu prin revoluție, ci prin reforme, excluzând violența și dictatura proletariatului, presupunând alianțe cu alte forțe politice.

ANARHISMUL

Cu antecedente în iluminism, anarhismul a apărut în același climat postrevoluționar, având și el diferite variante, unele mai apropiate de socialism, altele de liberalism.

Dintre valorile fundamentale, anarhismul situează în prim plan libertatea;egalitatea este și ea invocată, dar în mod diferit de către individualiști; și colectiviști
Critica statului este o temă esențială pentru toate variantele: obiectul acesteia îl constituie în primul rând instituțiile guvernamentale, dar și toate celelalte instituții și, mai mult, toate mijloacele specifice regimului democratic

NATIONALISMUL


Naționalismul este tratat uneori ca ideologie distinctă, alteori ca dimensiune a altor ideologii
Naționalismul s-a conturat ca ideologie politică în același context postrevoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Naționalismul are un character desuet și chiar periculos, abordările echilibrate relevă și caracterul benefic al unora dintre expresiile sale pentru cultivarea sau regăsirea identității unor comunități, subliniind însă nocivitatea ultranaționalismului, ca atitudine excesivă, de respingere a valorilor proprii altora

FASCISMUL SI NEOFASCISMUL


Spre deosebire de celelalte ideologii abordate până acum, fascismul a apărut abia în perioada interbelică, în contextul generat de primul război mondial, iar apoi de criza economică din anii 1930.
Termenul fascism este folosit uneori în sens larg, spre a defini un fenomen paneuropean (și nu numai), alteori, într-un sens particular, cu referire la prima din variantele sale, cea italiană, numită astfel pentru că inițiatorii ei au format, imediat după primul război mondial, grupări numite fascii.

Nazismul este varianta germană, cea mai spectaculară și cea mai agresivă, numită astfel datorită denumirii forței politice care a susținut-o și aplicat-o: Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani, partid în fruntea căruia s-a afirmat Hitler.

Încă înainte de terminarea războiului a fost lansat termenul de neofascism, ca expresie a încercărilor de a reabilita și resuscita ideologia, mișcarea și regimul politic în cauză. Criticând sistemul democrației parlamentare, fascismul a conferit un rol major
statului bazat pe forță, a cărui autoritate este întruchipată în autoritatea conducătorului.

DEMOCRATIA CRESTINA

Democrația creștină a început să se contureze în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, ca o reacție la individualism și anticlericanism. A îmbinat concepția catolică despre justiția socială și economică cu concepția liberală asupra democrației politice, apropiindu-se și de conservatorism, prin susținerea valorilor tradiționale.
Filosofia politică a democrației creștine se exprimă prin personalismul comunitar sau social de inspirație creștină, la baza căruia se află două principii fundamentale:
a) persoana umană este esențială;
b) societatea trebuie să se caracterizeze prin comuniune și fraternitate; scopul statului fiind acela de a asigura binele tuturor;
Conceptul economie socială de piață lansat în Germania imediat după război, își păstrează valabilitatea, vizând combinarea între economia de piață și protecția socială a individului;



ECOLOGISMUL

Majoritatea analiștilor consideră că ecologismul este un produs al secolului XX: începând cu anii 1960-1970 au fost puse sub semnul întrebării efectele creșterii industriale, a fost semnalat faptul că nu este posibilă creșterea infinită într-un sistem finit sub raportul resurselor, pentru ca, la sfârșitul anilor 1980 să se intensifice semnalele de alarmă în legătură cu probleme precum dispariția stratului de ozon sau încălzirea globală. Ecologismul ca ideologie s-a cristalizat începând cu anii 1970, mai întâi în legătură cu activitatea unor grupuri de interes constituite în scopul protecției mediului, a unor specii, sau a protestului împotriva testelor nucleare. Tot în anii 1970 au început să apară primele partide ecologiste.


FEMINISMUL


Spre deosebire de ideologiile tradiționale, feminismul consideră că situația femeilor și inegalitățile dintre femei și bărbați constituie problema politică centrală. O altă particularitate rezidă în faptul că, deși această problematică se află pe agenda a numeroase partide politice, nu există partide feministe; se poate vorbi însă despre o mișcare feministă, care a avut momente de manifestare pregnantă.

În prezent, feminismul nu mai constituie o orientare proeminentă, dar multe dintre obiectivele sale își păstrează actualitatea și sunt larg împărtășite la nivelul opiniei publice, ca și al unor forțe politice. Deși s-au făcut progrese considerabile în privința participării femeilor pe piața muncii, precum și în viața politică (feminismul având, fără îndoială, o contribuție în această privință), egalitatea de șanse a femeilor cu bărbații rămâne o problemă de actualitate pe agenda publică.
]]> http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry100905-102911 2010-09-05T00:00:00Z 2010-09-05T00:00:00Z